Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria, în vremea împăratului Teodosie cel Mic (secolul al V-lea). Ea a fost rodul rugăciunilor stăruitoare ale părinților ei, care, după o lungă perioadă de așteptare, au primit de la Dumnezeu binecuvântarea de a avea copii.
La vârsta de 12 ani, Eufrosina și-a pierdut mama, rămânând sub grija tatălui său, Pafnutie.
Ajunsă la 18 ani și nevrând să se căsătorească, tânăra a părăsit în taină casa părintească. Deghizată în haine bărbătești, ea a intrat într-o mănăstire de monahi, unde starețul a primit-o și a așezat-o sub ascultarea părintelui Agapit.
Timp de 38 de ani, Sfânta Eufrosina a viețuit în această mănăstire, sub numele de monahul Smaragd, ducând o viață duhovnicească aleasă, fără ca nimeni să bănuiască faptul că era femeie.
Prin rânduiala lui Dumnezeu, spre sfârșitul vieții ei, tatăl său, Pafnutie, a venit la mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești. Starețul l-a îndrumat chiar către chilia cuvioasei, pe care toți o cunoșteau ca pe monahul Smaragd. Recunoscându-și tatăl și ascultând durerea lui pentru fiica pierdută, Sfânta Eufrosina l-a încurajat să nu-și piardă nădejdea, spunându-i că își va revedea fiica. I-a cerut apoi să revină la mănăstire după trei zile, pregătindu-l astfel pentru descoperirea minunată.