Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș s-a născut în anul 1568, în orașul Ragusa din Dalmația.
După moartea tatălui său, s-a mutat împreună cu mama sa la Ohrida, în sudul Dunării. La vârsta de 15 ani a ales calea monahală și a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de nevoință aici, s-a îndreptat către Sfântul Munte Athos, unde, la Mănăstirea Pantocrator, a fost tuns în monahism și a primit numele de Iosif.
La rugămintea patriarhului de Constantinopol, Sfântul Iosif a fost numit egumen al marii lavre Sfântul Ștefan din Adrianopol, iar după șase ani a fost rânduit stareț la vestita lavră românească Cutlumus din Sfântul Munte.
Ulterior, Patriarhia de Constantinopol l-a trimis ca mitropolit al Timișoarei, fiind așezat în scaun la 20 iulie 1650.
În 1653 s-a retras la Mănăstirea Partoș, aflată în apropierea Timișoarei. Aici a mai viețuit trei ani, până când și-a încredințat sufletul Domnului. Tradiția spune că, în clipa adormirii sale, clopotele mănăstirii au început să bată de la sine. Trupul său a fost așezat în naosul bisericii mănăstirești.
În anul 1956, sfintele sale moaște au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Timișoara.