Sfântul Apostol Andrei, cel care a creştinat poporul român, este sărbătorit în fiecare an pe 30 noiembrie. Aceasta este una dintre cele mai importante sărbători româneşti, dar şi creştine, de care sunt legate multe tradiţii, obiceiuri şi superstiţii.
în ziua de azi. Peste 700.000 de români îi poartă numele apostolului.
Astăzi sărbătorim Sfântul Andrei, “ocrotitorul românilor”, o mare sărbătoare pentru ortodocși. Sfântul Apostol Andrei, născut la Betsaida, fiul lui Iona i s-a alăturat Mântuitorului împreună cu fratele său, sfântul Petru, cei doi devenind astfel primii Apostoli ai lui Hristos. Înainte de a fi „întâiul chemat” între Apostoli, Sfântul Andrei i-a fost ucenic Sfântului Ioan Botezătorul, care i-a insuflat dragostea pentru mult-aşteptatul Mesia. Din acel moment, l-a urmat pe Isus însoţindu-l în Ţara Sfântă şi propovăduindu învăţăturile Domnului. Nu s-a lepădat de Mântuitor în Săptămâna Patimilor, iar după ce Mântuitorul a înviat şi s-a înălţat la cer a continuat să împărtăşească învăţăturile creştine, ajungând şi pe teritoriul României, în zona Dobrogei.
Ziua Sf. Andrei este asociată cu lupii. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au crezut că în această zi, lupul devine mai sprinten, își poate îndoi gâtul și nimic nu scapă din calea lui. De aici există și credința că de Sf. Andrei „își vede lupul coada”. Ziua se serbează prin nelucru în casă, „ca să nu strice lupii vitele”. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria. Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.
În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice. Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.
După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe melita, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.
Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adică cu strigoii-oameni. A două zi, aceştia se cunosc după zgârieturile ce le au pe faţă.
Cifrele înregistrate de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), peste 700.000 de români îşi serbează onomastica de Sfântul Andrei.
Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează prin legea nr. 147 din 23 iulie 2012 adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin decretul nr. 517 pe 20 iulie 2012 al Preşedintelui României.
